razboiul preelectoral al pensiilor strategice

Gandidu/ma la jocul prezidential pe tema pensiilor incep sa cred ca inversunarea cu care se incapataneaza presedintele sa arate ca lupta contra "imposturii cresterii pensiilor" si riscurile ce şi le asumă, vizeaza un obiectiv mai consistent decat chestiunea punctuala in discutie...

Si tind sa cred ca ceea ce face acum este sa construiasca o ofensiva care sa contrabalaseze intreaga strategie a PSD si a PNL pentru europarlamentare...

De ce spun asta ?

Din cauze conjuncturale binecunoscute, liberalii si social-democrati vor adopta cam aceleasi repere strategice (desi si aici ar fi de punctat unele nuantari): masuri sociale consistente ca stimulent pentru mobilizarea electorala.
Ca unii vor dispune aceste masuri pe coordonate conflictuale (ofensiva impotriva guvernului) in timp ce ceilatii le vor plasmui intr-un registru consensual (ca produs "firesc" al "atentiei guvernamentale" fata de electorat), conteaza mai putin.
Ceea ce conteaza este deci ca o parte din "hardcore-ul" comunicational al celor doua formatiuni va fi concentrat pe acest palier.

Ceea ce urmareste presedintele este sa-şi consolidze discursul critic fata de acest gen de masuri (care nu sunt putine)...
ideea este ca presedintele isi pregateste scena pentru rolul de "politician onest" care are curajul de refuza pomenile electorale populiste daunatoare echilibrului macro...

De altfel, daca ne aducem aminte a dat mesaje foarte clare in sensul asta imediat dupa aderare cand atragea atentia guvernului sa nu pice in capcana pomenilor electorale...

Este un mesaj care trebuie sa recunoastem indica responsabilitate, viziune si curaj (elemente la fel de dezirabile la nivel de percepţie publică ca si "grija" guvernamentala fata de nevoile diferitelor segmente de electorat)...

În plus, este un mesaj care implica ceva mai putine riscuri decat suntem tentati sa credem (si aici rezonez cu argumentatia lui ion cristoiu de aseara). presedintele isi poate permite sa joace riscant cel putin pe anumite categorii defavorizate, pentru ca electoratul domniei sale nu mai este nici pe departe perdantul tranziţiei ci chiar dimpotriva (sa nu uitam totusi teoria celor doua Romanii)
ori un astfel de electorat este mai degraba stimulat de mesajul responsabil si curajos de care vb mai devreme...

Nu in ultimul rand trebuie tinut cont si de pd, care se afla intr-o situatie dificila din mai mult motive

1.PD are o problema de poziţionare la nivel de mesaj. Si asta pt ca incepe sa "bea din cupa amara" a Opozitiei.
spre deosebire de psd care are acces la usa din dos a guvernarii si poate plecand de aici sa ofere ceva actiuni electoratului sau, pd este "complet" in Opozitie deci nu poate decat sa critice Puterea. Ori abia aici apare tensiunea pentru ca Puterea ia niste masuri perfect dezirabile pe care PD nu prea poate sa le critice (de asta au si votat pentru pensii).

2.PD are o lista destul de subtire de vectori de comunicare in europarlamentare. Indiferent de cat de tanar si de dinamic este un personaj ca Monica Iacob Ridzi (de exemplu) nu are decat o capacitate limitatra de a interactiona cu electoratul si sa nu uitam ca este vorba totusi despre un examen electoral. Pentru mine discutia care a fost cu nominalizarea lui Frnunzaverde cap de lista la europarlamentare mi-a arata ca atunci cand e vorba de resurse umane PD devine captiv unor dileme serioase.

Deci dupa cum se vede obiectivele lui Traain Basescu depasesc simpla maculare a Guvernului...
Nu vreau sa spun ca declaratiile legate de promulgarea lg pensiilor nu sunt riscante, ci doar vreau sa subliniez ca provocarile pentru presedinte sunt mult mai dense decat pare la o prima vedere.
Prin urmare va juca pe masura.

A inceput campania.

Pentru sinea mea, asa, cred ca Traian Basescu revine la paradigma "celor doua Romanii". Intrebare: unde oare mai are loc PNL in jocul asta al "repolarizarii" ?