Parea destul de putin probabil în 2004 că politicianul cu discurs dinamic şi inovator, expert în utilizarea guerillei digitale pentru promovarea ardeiului iute va ajunge să insereze în mesajele sale publice linkuri către Divinitate. Recursul din ce în ce mai pronunţat al lui Traian Băsescu la mesajele cu referenţial religios pare totuşi departe de un simplu artificiu de discurs al unui om politic surprins într-o situaţie improprie. De altfel asocierea dintre rezultatul referendumului şi sprijinul divin nu pare deloc întâmplătoare.Pot fi identificate câteva motivaţii pentru care preşedintele revalidat invocă din ce în ce mai des numele lui Dumnezeu.
Primul motiv ţine de nevoia unei schimbări de imagine. Traian Băsescu ştie că după evenimentele neplăcute ce au culminat cu suspendarea sa este nevoie totuşi de o nuanţare imagoligică. Realizarea unei astfel de schimbări implică totuşi un risc ce derivă din ciocnirea dintre două dimensiuni imagologice antagonice. Pe de o parte, capacitatea de reconciliere şi smerenia iar pe de altă parte, consecvenţa în acţiunea hotărâtă împotriva duşmanului colectiv.
Pe termen lung, Traian Băsescu trebuie să renunţe uşor la profilul conflictual şi să arate că criza din această primăvară, la care a fost totuşi parte, l-a învăţat ceva şi l-a făcut mai înţelept. În acelaşi timp, preşedintele este obligat să conserve raportarea ageresivă la duşmanul comun pentru a fi consecvent cu sine însuşi şi cu electoratul ce i-a girat din nou lupta cu sistemul. Recursul la Divinitate oferă evadare din acest conflict. Apelul la numele Domnului denotă smerenie şi înţelepciune şi în acelaşi timp oferă şi posibilitatea de conserva componentele conflictuale prin legitimarea lor ca voinţă a Domnului.
A două motivaţie a recursului la Divinitate ţine de securizarea sau de ofensiva electorală asupra unor segmente de electorat. În competiţia electorală cu Gigi Becali, o competiţie perfect posibilă în condiţiile parcursului ascendent al liderului PNG , Traian Băsescu recurge la armele adversarului. În plus, pe un astfel de discurs Traian Băsescu poate să atace şi electoratul rural al PSD sau un segment de susţinători ai PRM.
În al treilea rând, noutatea discursivă poate deriva şi din nevoia de a oferi o poziţionare la nivelul publicului larg pentru formaţiunea unificatoare creştin-democrată. Dincolo de subtilităţile ideologice, accesibile doar unui segment restrâns de iniţiaţi, recursul lui Traian Băsescu la Dumnezeu crează o "ancoră" psihologică care ajută identificarea polului de dreapta cu formaţiunea politică prezidenţială care "respectă voia Domnului".
Traian Băsescu a simţit că ar fi nevoie de o schimbare de imagine sau poate doar de un artificiu de noutate care ţină captiv interesul poporului. Noul Basescu este mai aproape de Dumnezeu.
