Închiderea Arpechim - liberalii intra în tranşee

Dincolo de apelurile la responsabilitate ale oamenilor politici, dincolo de strîngerile de mână şi invitaţiile reciproce la consens şi dincolo de explicaţiile din cadrul talk-show-urilor politica este reductibilă la un singur reper: banii. Foarte mulţi bani investiţi în campanii electorale. Bani care apoi trebuie să se reîntoarcă mai mulţi în buzunarele celor care i-au dat cu generozitate pentru ca aceştia, cu aceeaşi generiozitate, să-i pună din nou la dispoziţia partidului.

Ce reprezintă de fapt un ciclu de guvernare ? Perioada dintre două tururi de alegeri în care se produc banii pentru partid.

Anunţul privind închiderea Rafinăriei Arpechim "pentru reglementarea siguranţei unor instalaţii ce intră sub incidenţa legilor europene " (un mesaj aproape perfect din punct de vedere comunicaţional), apare exact în toiul discuţiilor despre configuraţia noului guvern. Şi seamănă teribil de bine cu o lovitură prin care se securizează rezervele financiare ale PNL pentru perioada lungă de Opoziţie.

Închiderea celei mai importnate rafinării care procesează petrolul principalului concurent al Rompetrol, rafinărie care asigură 14% din necesarul de combustibil de pe piaţă este un dar de la Divinitate pentru firma condusă de Dinu Patriciu. Este ceea ce directorii de la Rompetrol numesc, în rapoartele lor pretenţioase trimise Consiliului de Administraţie în fiecare dimineaţă, "fereastră de oportunitate". Adică o oportunitate de piaţă care oferă o poziţie superioară unei firme în raport cu competitorii săi.
Practic, piaţa Rompetrol tocmai a crescut cu 7% procente (presupunând că cele 14 procente sunt împărţite egal cu Lukoil al treilea jucător pe această piaţa alături de Petrom şi Rompetrol).

Nu întâmplător ştirea a fost lansată în în eter de pe trustul Realitatea. Trustul care aduce la lumină zilei atacurile directe sau indirecte ale Preşedinţiei către primul ministru.

Mă îndoiesc că liberalii sunt atât de naivi să nu fi bănuit scandalul pe care-l pe care-l generează o asemena acţiune. Mă îndoiesc că rapoartele Gărzii de mediu sunt un morman de falsuri şi că nu există nici cea mai mică problemă la rafinărie. Nu nu cred asta. Nu cred pentru că asta ar înseamna o acţiune rudimentară asimilabilă loviturilor care se dădeau în anii '90. Acum suntem în 2007.
Nu, în mod sigur există ceva. Ceva ce a fost transformat într-o "fereastră de oportunitate" pentru un partid care pentru multă vreme de acum încolo nu va mai avea acces la guvernare. Pentru un partid care trebuie să plătească deplasările liderilor săi în teritoriu, sau în străinătate, care trebuie să-şi întreţină fundaţiile, care trebuie să-şi achite chiria la sedii, care trebuie să-şi organizeze şcolile de vară.
Un partid cu nimic deosebit de restul partidelor.

PNL se pregăteşte să intre în tranşee, pentru un război lung şi dificil. Iar în tranşee ca să rezişti îţi trebuie în primul rând resurse.

Noul Basescu mai aproape de Dumnezeu

Parea destul de putin probabil în 2004 că politicianul cu discurs dinamic şi inovator, expert în utilizarea guerillei digitale pentru promovarea ardeiului iute va ajunge să insereze în mesajele sale publice linkuri către Divinitate. Recursul din ce în ce mai pronunţat al lui Traian Băsescu la mesajele cu referenţial religios pare totuşi departe de un simplu artificiu de discurs al unui om politic surprins într-o situaţie improprie. De altfel asocierea dintre rezultatul referendumului şi sprijinul divin nu pare deloc întâmplătoare.

Pot fi identificate câteva motivaţii pentru care preşedintele revalidat invocă din ce în ce mai des numele lui Dumnezeu.

Primul motiv ţine de nevoia unei schimbări de imagine. Traian Băsescu ştie că după evenimentele neplăcute ce au culminat cu suspendarea sa este nevoie totuşi de o nuanţare imagoligică. Realizarea unei astfel de schimbări implică totuşi un risc ce derivă din ciocnirea dintre două dimensiuni imagologice antagonice. Pe de o parte, capacitatea de reconciliere şi smerenia iar pe de altă parte, consecvenţa în acţiunea hotărâtă împotriva duşmanului colectiv.
Pe termen lung, Traian Băsescu trebuie să renunţe uşor la profilul conflictual şi să arate că criza din această primăvară, la care a fost totuşi parte, l-a învăţat ceva şi l-a făcut mai înţelept. În acelaşi timp, preşedintele este obligat să conserve raportarea ageresivă la duşmanul comun pentru a fi consecvent cu sine însuşi şi cu electoratul ce i-a girat din nou lupta cu sistemul. Recursul la Divinitate oferă evadare din acest conflict. Apelul la numele Domnului denotă smerenie şi înţelepciune şi în acelaşi timp oferă şi posibilitatea de conserva componentele conflictuale prin legitimarea lor ca voinţă a Domnului.

A două motivaţie a recursului la Divinitate ţine de securizarea sau de ofensiva electorală asupra unor segmente de electorat. În competiţia electorală cu Gigi Becali, o competiţie perfect posibilă în condiţiile parcursului ascendent al liderului PNG , Traian Băsescu recurge la armele adversarului. În plus, pe un astfel de discurs Traian Băsescu poate să atace şi electoratul rural al PSD sau un segment de susţinători ai PRM.

În al treilea rând, noutatea discursivă poate deriva şi din nevoia de a oferi o poziţionare la nivelul publicului larg pentru formaţiunea unificatoare creştin-democrată. Dincolo de subtilităţile ideologice, accesibile doar unui segment restrâns de iniţiaţi, recursul lui Traian Băsescu la Dumnezeu crează o "ancoră" psihologică care ajută identificarea polului de dreapta cu formaţiunea politică prezidenţială care "respectă voia Domnului".

Traian Băsescu a simţit că ar fi nevoie de o schimbare de imagine sau poate doar de un artificiu de noutate care ţină captiv interesul poporului. Noul Basescu este mai aproape de Dumnezeu.

Colaborarea PSD-PD: Rus face înţelegeri şi Geoană le plăteşte

Pentru moment, declaraţiile lui Mircea Geoană referitoare la identificarea unei majorităţi politice transparente pot fi interpretate ca demers vizând diminuarea presiuni pe care o exercită social-democraţii clujenii.
Faptul că Ion Iliescu şi Viorel Hrebenciuc şi-au păstrat poziţiile după şedinţa tensionată de ieri, arată că antagonismele care-l separă pe preşedintele PSD de grupul de la Cluj sunt suficient de puternice pentru a determina menţinerea „în viaţa” celor doi „grei” ai PSD.
Trebuie spus însă că eşecul alianţei informale dintre liberali şi social-democraţi, pe fondul relaţiei bune care există între grupul de la Cluj şi PD, catalizează „deschiderea” PSD către gruparea politică politică condusă de Traian Băsescu.
Victima unei astfel de apropieri va fi însă chiar preşedintele PSD.
În contextul în care atacurile dintre Mircea Geoană şi Traian Băsescu sunt proaspete în memoria colectivă, pierderile de imagine ale preşedinteleui PSD vor fi consistente. Eventualele explicaţii privind colaborarea cu social-democraţii nu vor face decît să adâncească deficitul de credibilitate al liderului PSD, acutizându-i problemele în interiroul propriului partid.
Pe de altă parte, revenirea lui Traian Băsescu îi oferă acestuia posibilitatea de a redeschide în forţă acţiunile în justiţie împotriva lui Ion Iliescu şi a altor lideri PSD (Viorel Hrebenciuc fiind unul dintre ei). Rezultatul va fi, din nou, amplificarea presiunii asupra preşedintelui PSD. În acest caz, Mircea Geoană va avea de ales între a-i apara pe liderii PSD culpabili şi de a suporta presiunea mediatică, sau de a-i abandona oferind grupului de la Cluj posibilitatea de a monopoliza jocul de putere din PSD.
Apropierea PSD de PD nu ar face decât să-i ofere lui Traian Băsescu posibilitatea de a monopoliza jocul politic. Dacă acum preşedintele întâmpină probleme confruntându-se cu două partide puternice, PNL şi PSD, prin atragerea sprijinului PSD, Traian Băsescu şi-ar elimina ambii adversari. Pe de parte pe premier, care o dată debarcat de la conducerea guvernului foarte probabil va fi înlăturat şi de la conducerea partidului, iar pe de altă parte pe PSD, caruia "pactul cu PD" îi va anihila discursul de opoziţie.
Cu un premier docil şi o opoziţie fragmentată Traian Băsescu ar dicta în jocul de putere pentru o lungă perioadă.
În plus, dacă colaborarea cu PNL, i-a adus lui Mircea Geoană posibilitatea de a se afirma ca un competitor direct a lui Traian Băsescu, colaborarea cu PD, i-ar diminua drastic preşedintelui PSD speranţele unei participării cu şanse la competiţia din toamna lui 2009.