O imagine face cât o mie de cuvinte pare să fie headlineul campaniei anti liberale gestionate de Românie Liberă. Băieţii ştiu că o constructie meticulosă pe coordonatele astea, dublată şi de un mesaj corespunzator, poate avea un efect negativ important pentru imaginea omului politic respectiv. Şi atunci, dă-i în faţă...
Personal, cred ca un cotidian care se respecta nu procedează aşa. Utilizarea unor imagini in care omul politic este surpins în ipostaze dezagrabile mi se pare asimilabilă strategiei "fetei de la pagina 5". Un fel de tablodizare, în care cititorul este "capturat" nu prin calitatea argumentatiei ci prin imaginea care "plesneşte" retina.
Verdictul nu se mai întemeiază pe evaluarea critica a discursului politic, ci pe barfa de mahala complice cu impostura nevinovata a jurnalistului care se încântă când surprinde un involuntar deget în nas.
Eu cred într-o presă deşteaptă şi critică care îmi îndulceşte cafeaua de dimineaţă cu o investigaţie curajoasă şi îmi dezmorţeşte creierul cu un argument provocator.
În comparaţie cu imaginile astea, "băgăciunile" strategice ale lui Tal din Libertatea, de gen "Titus Steel se înscrie în PD", sunt niştei idei vii...
