Noutati de pe frontul anticoruptie

Pot fi remarcate două aspecte de noutate în legătură cu vizita DNA la sediul Curţii de Conturi: agresivitatea crescută a instituţiei conduse de Daniel Morar şi comunicarea fragmentată dintre Parchet şi Departamentul Naţional Anticorupţie.Ambele sugerează vulnerabilităţi ale masinii de luptă conduse cu discretie de Traian Băsescu pentru a castiga războiul politic.


Nu trebuie exclus din vedere efectul psihologic „tonifiant” pe care haloul pozitiv de imagine în care presa prezintă DNA îl are asupra angajaţilor şi conducerii instituţiei. Aflaţi sub „protecţia” prezidenţială, protejaţi consecvent de la nivelul UE, dispunând de un halou de imagine aproape impenetrabil, procurorii DNA beneficiază în mod clar de un climat favorabil pentru acţiunile lor care se poate astfel uşor materializa în abuzuri. O dată consolidată, o astfel de autopercepţie la nivelul anagajaţilor DNA este greu de modificat şi nu este exclus ca pe termen lung să asistăm la apariţia în presă a unui flux de informaţii focalizate pe greşelile şi abuzurile instituţiei conduse de Daniel Morar. Efectul va fi unul negativ pentru justiţie şi pentru desfăşurarea luptei anticorupţie, ţinând cont că va legitima demersuri punitive din partea adversarilor lui Traian Băsescu.

Deşi „Ziua” dezvoltă cu uşurinţă încadrări jurnalistice manipulative, merită totuşi reţinută lipsa de comunicare dintre DNA şi Parchet. Nu este exclus să existe o anumită rivalitate între procuroul general şi şeful DNA în ceea ce priveşte relaţia „privilegiată” de comunicare cu şeful statului.Desi scenariul este speculativ apariatia unei competiţii pentru simpatia prezidenţială intre DNA şi Parchet fisurează armata de procurori condusă informal de şeful statului.



„Ascendentul” de care dipune DNA raportat la celalte instituţii reprezintă acum cel mai importnat factor de agresiune la adresa autorităţii primului-ministru. Discuţia pe care premierul a avut-o cu şeful Comisiei Europene despre acţiunile procurorilor demonstrează resursele limitate de care dispune seful guvernului pentru a asigura protecţia propiaţilor săi în faţa ofensivei justiţiei.

Apariţia unor fisuri în aparatul de război prezidenţial poate fi folosită de liberali pentru a schimba la nivel de percepţie publică grila de lectură pe care publicul o are pentru campania anticorupţie.

Închiderea Arpechim - liberalii intra în tranşee

Dincolo de apelurile la responsabilitate ale oamenilor politici, dincolo de strîngerile de mână şi invitaţiile reciproce la consens şi dincolo de explicaţiile din cadrul talk-show-urilor politica este reductibilă la un singur reper: banii. Foarte mulţi bani investiţi în campanii electorale. Bani care apoi trebuie să se reîntoarcă mai mulţi în buzunarele celor care i-au dat cu generozitate pentru ca aceştia, cu aceeaşi generiozitate, să-i pună din nou la dispoziţia partidului.

Ce reprezintă de fapt un ciclu de guvernare ? Perioada dintre două tururi de alegeri în care se produc banii pentru partid.

Anunţul privind închiderea Rafinăriei Arpechim "pentru reglementarea siguranţei unor instalaţii ce intră sub incidenţa legilor europene " (un mesaj aproape perfect din punct de vedere comunicaţional), apare exact în toiul discuţiilor despre configuraţia noului guvern. Şi seamănă teribil de bine cu o lovitură prin care se securizează rezervele financiare ale PNL pentru perioada lungă de Opoziţie.

Închiderea celei mai importnate rafinării care procesează petrolul principalului concurent al Rompetrol, rafinărie care asigură 14% din necesarul de combustibil de pe piaţă este un dar de la Divinitate pentru firma condusă de Dinu Patriciu. Este ceea ce directorii de la Rompetrol numesc, în rapoartele lor pretenţioase trimise Consiliului de Administraţie în fiecare dimineaţă, "fereastră de oportunitate". Adică o oportunitate de piaţă care oferă o poziţie superioară unei firme în raport cu competitorii săi.
Practic, piaţa Rompetrol tocmai a crescut cu 7% procente (presupunând că cele 14 procente sunt împărţite egal cu Lukoil al treilea jucător pe această piaţa alături de Petrom şi Rompetrol).

Nu întâmplător ştirea a fost lansată în în eter de pe trustul Realitatea. Trustul care aduce la lumină zilei atacurile directe sau indirecte ale Preşedinţiei către primul ministru.

Mă îndoiesc că liberalii sunt atât de naivi să nu fi bănuit scandalul pe care-l pe care-l generează o asemena acţiune. Mă îndoiesc că rapoartele Gărzii de mediu sunt un morman de falsuri şi că nu există nici cea mai mică problemă la rafinărie. Nu nu cred asta. Nu cred pentru că asta ar înseamna o acţiune rudimentară asimilabilă loviturilor care se dădeau în anii '90. Acum suntem în 2007.
Nu, în mod sigur există ceva. Ceva ce a fost transformat într-o "fereastră de oportunitate" pentru un partid care pentru multă vreme de acum încolo nu va mai avea acces la guvernare. Pentru un partid care trebuie să plătească deplasările liderilor săi în teritoriu, sau în străinătate, care trebuie să-şi întreţină fundaţiile, care trebuie să-şi achite chiria la sedii, care trebuie să-şi organizeze şcolile de vară.
Un partid cu nimic deosebit de restul partidelor.

PNL se pregăteşte să intre în tranşee, pentru un război lung şi dificil. Iar în tranşee ca să rezişti îţi trebuie în primul rând resurse.

Noul Basescu mai aproape de Dumnezeu

Parea destul de putin probabil în 2004 că politicianul cu discurs dinamic şi inovator, expert în utilizarea guerillei digitale pentru promovarea ardeiului iute va ajunge să insereze în mesajele sale publice linkuri către Divinitate. Recursul din ce în ce mai pronunţat al lui Traian Băsescu la mesajele cu referenţial religios pare totuşi departe de un simplu artificiu de discurs al unui om politic surprins într-o situaţie improprie. De altfel asocierea dintre rezultatul referendumului şi sprijinul divin nu pare deloc întâmplătoare.

Pot fi identificate câteva motivaţii pentru care preşedintele revalidat invocă din ce în ce mai des numele lui Dumnezeu.

Primul motiv ţine de nevoia unei schimbări de imagine. Traian Băsescu ştie că după evenimentele neplăcute ce au culminat cu suspendarea sa este nevoie totuşi de o nuanţare imagoligică. Realizarea unei astfel de schimbări implică totuşi un risc ce derivă din ciocnirea dintre două dimensiuni imagologice antagonice. Pe de o parte, capacitatea de reconciliere şi smerenia iar pe de altă parte, consecvenţa în acţiunea hotărâtă împotriva duşmanului colectiv.
Pe termen lung, Traian Băsescu trebuie să renunţe uşor la profilul conflictual şi să arate că criza din această primăvară, la care a fost totuşi parte, l-a învăţat ceva şi l-a făcut mai înţelept. În acelaşi timp, preşedintele este obligat să conserve raportarea ageresivă la duşmanul comun pentru a fi consecvent cu sine însuşi şi cu electoratul ce i-a girat din nou lupta cu sistemul. Recursul la Divinitate oferă evadare din acest conflict. Apelul la numele Domnului denotă smerenie şi înţelepciune şi în acelaşi timp oferă şi posibilitatea de conserva componentele conflictuale prin legitimarea lor ca voinţă a Domnului.

A două motivaţie a recursului la Divinitate ţine de securizarea sau de ofensiva electorală asupra unor segmente de electorat. În competiţia electorală cu Gigi Becali, o competiţie perfect posibilă în condiţiile parcursului ascendent al liderului PNG , Traian Băsescu recurge la armele adversarului. În plus, pe un astfel de discurs Traian Băsescu poate să atace şi electoratul rural al PSD sau un segment de susţinători ai PRM.

În al treilea rând, noutatea discursivă poate deriva şi din nevoia de a oferi o poziţionare la nivelul publicului larg pentru formaţiunea unificatoare creştin-democrată. Dincolo de subtilităţile ideologice, accesibile doar unui segment restrâns de iniţiaţi, recursul lui Traian Băsescu la Dumnezeu crează o "ancoră" psihologică care ajută identificarea polului de dreapta cu formaţiunea politică prezidenţială care "respectă voia Domnului".

Traian Băsescu a simţit că ar fi nevoie de o schimbare de imagine sau poate doar de un artificiu de noutate care ţină captiv interesul poporului. Noul Basescu este mai aproape de Dumnezeu.